Natura(l:)

Fără a mai ochi prin dicţionare, debitez ca pentru mine:

natural, adică de la natură, sau în duhul ei, în firea creată, firesc – aşadar, în(tru) ordinea cea dintotdeauna, fără a forţa în vreun fel.

Cu toate astea, naturaleţea pare mult în afara oricărei încercări de a judeca, poate şi pentru că demersul e străin de fire, de ordinea naturală.

Judecătorii alcătuiesc conjunctural o gaşcă mereu majoritară, ale cărei emanaţii trimit către un cod pe care nimeni nu pare a-l considera în alte împrejurări. Se impune astfel ordinea de drept, sau cea pe care o vrem noi, pentru că aşa (oare?!) vrem noi.

După care căutăm alte şi alte argumente în susţinerea acestei alte orânduieli, ne felicităm sau sancţionăm pentru noile îndreptăţiri ale slăbiciunii în a nu mai percepe naturalul.

Pentru că nu mai ţinem de ordinea naturală, cu voia noastră, nu mai pricepem firea de care ţinem fără să vrem.

Li Wei

Fotografia este comunicare. Comunicarea presupune un mesaj care, la rându-i, este manifestare. Urmarea impulsului de a apăsa “trăgaciul”, am remarcat, mă frustrează în trăirea plenară a clipei… Prefer, aşadar, fotografiile altora.

Încurajare

Alternativă…

… la “Ce v-a plăcut mai mult?”

Ar fi: “Ce v-a speriat mai tare?” Tot o expresie a ospitalităţii…

Căldura

… sau cald-ura de care /nu/avem trebuinţă

aşa, simplă, în firea noastră.

Last Day Dream

… sau viaţa în câteva, ultime, clipe. O temă pe care am abordat-o întotdeauna cu teamă înfiorată (!), căutând, parcă, să ne privim ceafa. Fiecare pe a sa… direct.

Un film ultra-scurt, prezentat de către regizorul Chris Milk la “42 Second Dream Film Festival” – Beijing, China 2009.

O poveste

…ascultată  iar şi iar, mai ales în pruncie, devine sprijin pentru toată construcţia, viaţa…

“Trei femei mergeau, în răcoarea asfinţitului, către fântână, legănând fiecare câte două găleţi goale, şi povestind. Îşi lăudau băieţii, pentru că fiecare ţinea să arate celorlalte cât îşi preţuieşte feciorul.

Prima spunea:

- Băiatul meu cântă asemeni unui înger. Păsările tac, auzindu-i trilurile, animalele uită de dobitocia lor, devenind parcă umane, …lumea parcă se opreşte din mersul ei atunci când răsună glasul lui nepreţuit…

- … al meu, o îngână cea de a doua fără să respire, dansează ca un zeu! Nimeni nu rezistă doar să-l privească, totul vibrează în ritmul mişcărilor lui, iar el, …el se înalţă ca o flacără!

Pentru că cea de a treia tăcea, au întrebat-o într-un glas:

- Tu n-ai nimic de spus despre băiatul tău?

- … Băiatul meu este un copil ca oricare, răspunse cu simplitate cea de a treia.

Între timp, ajunse la fântână, cele trei începură a-şi umple găleţile, privindu-se în tăcere, căutând să-şi măsoare gesturile, două dintre ele zâmbind cu fereală. Deodată se auzi, purtat de adierea serii, un glas venit parcă din altă lume şi care făcu pe cele trei femei să se oprească pentru o clipă, cătând în văzduh cu încântare. După puţin timp, ele îşi luară, fiecare, găleţile cu apă şi porniră agale către casă. Cântarea se auzea continuu, tot mai desluşit şi curând întâlniră un flăcău chipeş care cânta înfiorat şi pe un altul care tâlcuia în mişcări, când repezi, când domoale, cântarea celui dintâi. Văzându-le pe femei, li se alăturară, fără a-şi conteni cântarea şi danţul, ca o ofrandă a dragostei. Nici n-au remarcat pe un al treilea care, apropiindu-se, a luat găleţile din mâinile mamei sale, a sărutat-o pe obraz şi i s-a alăturat în tăcere.”

(Poveste rusească, adusă din memorie)

<object width=”448″ height=”46″><param name=”movie” value=”http://embed.trilulilu.ro/audio/speeru/7144f5c823a1d7.swf”></param><param name=”allowFullScreen” value=”true”></param><param name=”allowscriptaccess” value=”always”></param><embed src=”http://embed.trilulilu.ro/audio/speeru/7144f5c823a1d7.swf” type=”application/x-shockwave-flash” allowscriptaccess=”always” allowfullscreen=”true” width=”448″ height=”46″></embed></object><br /><strong>Alexandru Andries – Poveste</strong><br /><a href=”http://www.trilulilu.ro/audio/Muzica” title=”Muzica”>Asculta mai multe audio Muzica</a>

Unde mergem…

Moscow in slow motion. Camera and montage – Andrey Stvolinsky. (“Parfois on croit que les gens de l’Europe de l’Est ne pensent que de l’immigration dans les pays d’Ouest. Tout d’abord je veux preciser que c’est pas mon cas. On m’a propose deja de s’installer en France, mais j’ai beaucoup de choses a faire ici”). Music – Kilimanjaro DarkJazz Ensemble.

Ghimpi, 9

Am primit, o scald oleacă, dau mai departe:

1. Shakespeare or the Bible: Alăturarea îmi pare forţată;
2. Most romantic moment in fiction: Tre’ să mai citesc, să mai privesc, pen’că încă n-am dat peste momentul despre care să zic “cel mai”;
3. Favourite Word: viaţă;
4. Most overrated writer: Coelho, Brown-ii…
5. Best Meal in literature: cea care hrăneşte, evident, sufletul;
6. Favourite novel in translation: “Fraţii Karamazov”;
7. Favourite children’s book: “Poveşti, povestiri, amintiri” – Ion Creangă;
8. Books by your bedside: permanent, Micul ceaslov, Carte de rugăciuni, …;
9. Sexiest Book: …nu ştiu.

(Lep)şase paşi

…până la mine, adc i-a făcut …aşa cum a putut, cum a ştiut.

1. Când ţi s-a-ntâmplat ca lecţiile învăţate de la cei vechi să contribuie la succesul tău? Lecţiile mi le-am copiat, cel mai adesea, de la cei vechi; nu mi s-a spus că tre’ să-nvăţ. Recuperez acuma!

2. Dacă ai putea invita un mare clasic la cină, cine ar fi şi de ce? …ar fi unul pe care l-aş cunoaşte şi care ştie ce este înfrânarea;

3. Cine-i cea mai influentă persoană în viaţa ta? N-am făcut, încă o evaluare, dar de departe e …cea mai apropiată mie;

4. Care-i ambiţia ta secretă? Secretă: …;

5. Preţul gloriei? …să nu dai doi bani pe ea;

6. Greci sau Romani? Mai mişcă vreunul?

Dacă vor, să se joace: Madi, Cristian, Dana, Mihaela, Nea Costache şi cine (o) mai vrea…