Curv(i)e:

…ar putea fi (şi) răspuns la cele tocmai citite, sau văzute, dar mai bine nu.

Fable2_prostitute

Să fie nu,  dar mai bine mă fac că da. Să n-am, dar să strig că numai eu am oferta asta. Las să se înţeleagă orice, pentru că tot n-am nimică a zice. Samăn confuzie, că poate pică ceva, oricum fac rating şi tot (eu) ies bine. Cred că nu prea-prea, da’ nici foarte-foarte… de fapt nu chiar! Îţi spun EU c-aşa-i!!!

sweetcharity2

Vezi?… ţ-am spus io?!

Deocamdată, atât! Revin cu noi aventuri & poze…

P. S.: mai multe şi aici:

www.thethinkingblog.com/2008/02/prostitution-…

Monstrucţii

deviantArt

deviantArt

În formă şi conţinut seamănă cu blocurile, nu toate, cu starea de fapt, nu dintotdeauna, cu dorinţele noastre, nu doar dintre cele ascunse. Ştiut este că porţile de intrare a lumii ‘cesteia către suflet sânt cele simţuri, zise trupeşti, numărate până la cinci şi declarate suficiente, în iconomia relaţiei pe orizontală… Nu pentru „Duminica Orbului” (Vaskresenie aslepa, pentru fani…), cea cu forţate trimiteri politice, ci pentru curiozitate, îmi trec pe maculator câteva avioane:

#1. Convenim (eu cu mine…) că toţi oamenii au simţul Văzului trupesc; ce văz eu, că până şi ăsta e împărţit… Să (mă) ‘esplic: Într-un fel „văd” de ale mele, altcumva „văd” ale celorlalţi; interese, dureri, haine, pasiuni, lipsuri, soţ/soţie, daruri, împliniri, locuinţă, neajunsuri, forme, copii, drum în viaţă, talent, impozite, coafură, casă, responsabilitate, …totul, chiar şi moartea, arată diferit de diferit :), şi nu pentru că au valori diferite în sine, ci pentru că aşa vrem noi să le vedem. Un alt exemplu: de la „…nu i-ar muri mulţi înainte!… numa’ Ceaşcă-i de vină!… etc.”, la: „era mai bine!… etc.”, sau, „mi-am mâncat viaţa cu el/ea!… etc.”, după: „nu (mai) pot trăi fără… etc.”

#2. …va urma?

…curiozităţi

Pornisem cu încredere, târziu-ieri/devreme-azi, cu o pornire autentică şi deloc juvenilă, îndelung cumpănită, chiar prea cumpănită,  să înşir în ordine câteva gânduri de jurnal, jurnaliere dar… Am văzut atunci, chiar în clipa aceea, că era(m la) o răscruce. Vezi, mă preveni un gând care trecea, dacă nu eşti atent, dacă nu iei aminte poţi să ‘nebuneşti, nu doar să mori!… Starea de cumpănă mă agrăia cu vorbe: stai aici, cu mine eşti feri(ci)t! Pornirea însă, ah, pornirea

deviantArt

deviantArt

… nu aştepta, fără grabă şi nu agale, îmi vedea de drum. Curând întâlnii un drum paralel care nici nu se sinchisi de apropierea-mi verde, ci se sfârşi cu zgomot surd  în ceaţă. Ducă-se, am gândit prins de pornirea care-mi căuta mai departe de treburi şi de viaţă, în genere. Am mai apucat să-mi pigulesc de pe margine un „Doamne apără!” şi cam atâta mi-a fost… căci din nou, tocmai se lumina, cu soare de data asta, făgăduindu-mi însă luna de pe cerul gândului cel înalt. Mulţumesc!… am îngăimat orbit de nedumerire, m-am învăţat minte.

Cât înţeles, cât ne-înţeles, câtă irosire am investit… numai pornirea îmi poartă prin lumi. …că şi eu, după întâmplare, iau amintea cu mine ca să nu rămân fără tovarăş de drum.

Cântec îngânat

…în continuare, pre(a)lungind cu jind etapa industrial-visătoare a „datului pe .net”, îmi fac din nou curaj pentru a pune ceva de către struna-mi virtuală:

Vreau, nu vreau, deocamdată arăt aşa: altu’ mama nu mai face, pen’că nu-i mai dă voie legea naturală, de vreo câţiva ani… buni! Rămân eu singura mea nădejde de multiplicare, în virtutea aceleiaşi legi, şi având deja bucuria

sau mai degrabă răspunderea de fi fructificat, la rându-mi, câteva astfel de tentative, se-nţelege de către cine poate, nu de unul singur. Pentru EI, fructele, fiecare la măsura lui, „primaru’ „, „comunişti”, „patron”, „manelist”, „televiziune”, „şcoală”, „ţara noastră”, „internet”… nu sânt vorbe goale. Adică înseamnă ceva precis. Au nume frumoase, măcar…

Mai departe lălăind, nu, nu în ploaie… ci tot virtual, aici unde sântem doar noi şi ne auzim doar noi, şi unde nu ne vede nimenea…