Eclipsul

Teama, o teamă …, făcea să-i tremure ridurile aranjate cu trudă, după traiecte numai de el pricepute, când suuus, când jooos, sprâcenele glumeau nervos vizavi de semeţia la care, totuşi, ţinea. Cald şi picuri de sudoare, praf şi parfumuri ostenite, umbră fără rost…

„Fir’ar!” mocni cu năduf, împingând cozile ochilor şi sorbind furiş din berea coclită deja,

„… chiar nu vede nimeni!..”, insistă cu mâna încremenită pe toarta cănii şi păstrând atenţia, absentă şi ea, pe cioburile proaspete, încă umede…

„… mmmă duc!”

Plopul lărmuit de vrăbii tăcu. Vânt, dacă adia, ar fi surprins şi el nemişcarea. Pe când aşa… Praful înghiţi lacom ultimii stropi, aşteptând şi el, ca şi el să mai dea vreun semn: îi făcea bine să se re-clădească, după fire, în neînţelesuri. Apoi se lăsă pe spate până simţi că îşi pierde echilibrul, reveni contrabalansând şi , strângând pleoapele, se sp…, se ar…, se…

Grafică_02

Blog pe zid

Pe zidul Bibliotecii Universităţii de Vest, multă vreme am citit cu interes, o „postare” care mi-a părut foarte expresivă:

„DE FIECARE DATĂ MĂ PRIND CÂND SCRIU PE Z…”

unde „Z”-ul era prelungit cu o voltă descendentă neregulată, ca şi cum mâna artistului nu mai controla pensula, fiind silită mai degrabă să caute, în cădere, un sprijin…

… un ajutor.

Atenţie, se ia!

Aşa a început: …ceva cu o „leapşă” la care eram invitat, cu tot tacâmul speram eu, adică aşa cum obştea avea deja în conştiinţă, dar NU.

Acuma, tre’ să recunosc că-mi trecuse şi mie prin …zonă, a bâzâit o vreme şi, culmea, a plecat. Îmi era peste puteri să birui lenea  care, orice s-ar spune, e o CUCOANĂ! Una.

„50 şi unu lucruri despre mine” nu-i de colea, aşa că am cerut lămuriri, am negociat şi am scăpat oarecum ieftin. Aleg eu „ce şi cum”, negociez al’dată… deci:
„M: pt tine …mai reduc din numar
„ca te cunosc
„hai 33” …asta e tot. La lucru, dară:

http://andreaga13.deviantart.com/

deviantart

1. Sânt cineva, deocamdată, acum şi pururea, fără majusculă;

2. Iubesc ce pot, mai las loc;

3. …;

4. …dimineaţa, hm …;

5. Ascult, da’ nu ca tăt natu’, ci al’ceva!

6. …când eram mic, eee mult de-atunci!

7. Uneori sânt descăpăţânat;

8. Îmi plac lucrurile bine făcute, chiar dacă nu încheiate. A se înţelege după inspiraţie;

9. Beau apă potabilă;

10. Verde-le prinde bine;

11. Depind de iubire;

12. …;

13. …;

14. …;

15. Ţin morţiş …;

16. Mă îmbrac când tre’ să mă deosebesc de animale;

17. …

18. Am nevoie, uneori n-am încotro, să conduc. …maşina, clanu’ şi ce mai e de condus;

19. Prostia nici Dumnezeu n-o iubeşte;

20. Am mijloace de transport, chiar şi bicicletă/e;

21. Având obiceiul iconografiei, privitul la filme îmi pare o decizie de compromis. O fac, uneori când sânt solicitat, alteori când mi se anunţă ceva demn de privit;

22. Sânt bucovinean/neamţ, prin descendenţă, bănăţean nu voi reuşi să devin deşi trăind aici pot fi acuzat …pe nedrept;

23. Vreau la munte (…şi la mare, că vara, în familie, …);

24 – 25. CUCOANĂ, cum am menţionat;

26. În ultimele zile, ca mai tot timpul, .net-ul (îmi) merge târâş;

27. Am renunţat la „advertising”, ca la „design”, nefiind eu promotor de minciuni;

28. Când eram mic, ca acuma, nu aveam (nevoie de) net, nici de telefon, televizor, …doar de iubire;

29. Arici;

30. Prietenii spun că au treburile lor, iar eu nu-i opresc;

31. Pot da şi exemple „negative”;

32. Am mai zis …;

33. Nu-mi plac lucrurile făcute „în glumă”;

34. Mai vreau: salată de vinete, ciuperci cu smântână, borş de lobodă, căpşuni, cireşe, fructe de mare, …poate e o idee să-mi notez, ca să nu uit, că-s multe şi nu am răbdare, ca să zic aşa …;

35. Nu-mi plac lucrurile care au înfăţişare, miros sau sună a „altceva”;

36. Doresc să nu mai sufăr pentru irosirea timpului;

37. …cred că pot să închei, nu mai am timp.

Ceaţă „made in RO”

Pentru admiratori şi nu doar, am căutat pe net amănunte despre Dan, cel pomenit deunăzi. Aici, pentru aţâţarea interesului, cred că se poate pune acest citat, cu un adaus foarte interesant:
„(…)Ai devenit mare star în România abia după ce ai fugit!

Da. Ştiam că nu sunt cel mai bun fiu al patriei, dar nici cel mai rău. Mi-am pus pro­blema că i-am jurat mamei că o să fac ceva. Am tras linie şi am adunat: merită să mai stau? Am ajuns la concluzia că nu. Deja începuse să se preconizeze situaţia la care s-a ajuns azi. Până la fuga mea, nu mă prea ştia nimeni. În perioada de apogeu a Sfinxului, aveam probleme în a umple o Sală Polivalentă. La muzica pe care o făceam noi, n-aveam prea multe pretenţii, dar nici să nu putem umple Polivalenta, aşa cum o făcea trupa Metropol, de exemplu, la care rămâneau mii de oameni pe-afară! Eram prea buni, chiar dacă noi, totuşi, cântam pentru o minoritate. Eu acum consider experienţa mea în România un eşec. Cred că meritam mai multă atenţie din partea pu­blicului. În fond, noi voiam să facem ceva bun şi eram printre puţinii care nu căutau să ia banii publicului.

Crezi că acum stau lucrurile altfel? Sala Polivalentă se umple cu manelişti!

Eu zic că la ora actuală România este pe cel mai bun drum înspre a-şi pierde însăşi esenţa poporului care o locuieşte. Ceea ce nu s-a întâmplat nici sub unguri, nici sub turci, sub ruşi, sub comunism… Acum, îşi pierde identitatea.

N-o să mai vii niciodată în România?

Nu mă interesează de nici un fel pu­blicul şi nici altceva. Dacă o să mai ajung vreodată în România, o să merg la Oradea, la fami­lia viitoarei mele soţii, care vrea foarte mult să mă vadă acolo. Eu sunt încă român în acte. Un prieten foarte bun al meu lucrează la biroul care acordă cetăţenia germană. De zece ori m-a rugat doar să semnez actele să-mi iau această cetăţenie. De zece ori l-am refuzat. Să fiu român în Germania a însemnat pentru mine enorm. M-am încăpăţânat să le arăt nemţilor că măcar cu o parte din români se poate lucra, se poate vorbi, că poţi să-ţi faci prieteni printre ei, că sunt oameni de nădejde. N-o lua ca pe un patriotism! Dar în fiecare zi vedeai în ziarele nemţeşti ştiri despre românii care făceau cine ştie ce nelegiuiri. Românii s-au făcut de rahat în lume în continuu. Şi am vrut să arăt că nu toţi românii suntem aşa. Eram mândru când eram anunţat la concerte „La chitară, Dan Aldea din România”. Dar acum sunt hotărât să-mi depun actele pentru cetăţenia germană. Vreau să renunţ la cetăţenia română. Mai mult, la concertele mele sunt prezentat, mai nou, la cererea mea: „Dan Andrei Aldea din Africa de Sud”. Îmi pare rău că am ajuns aici, dar sunt silit să fac asta. Chiar vreau să se ştie că acesta este ultimul meu interviu. Nu mai vreau să vorbesc despre muzica mea, despre viaţa mea pentru români. Vreau să am linişte.”

Urmează un şir de comentarii, între care:

13. Nu doar pasaje disparute, mai nou si posturi sters
de Dan Andrei Aldea | 14/07/2009 02:57:06
În primul rând, multumesc tuturor pentru comentarii.
Doresc totusi sa raspund comentariului „9. RESPECT (2)
Stimate d-le Dan, va citez aici: „Domnule Aldea, are vreun sens sa va suparati pentru unele „scapari”ale JN-ului ?”
Nu sunt suparat de loc. Dar uitati-va mai bine în josul paginii acesteia: observati ca primele 2 posturi ale mele – în care semnalam disparitia unor pasaje din interviu si le republicam aici – au disparut ca prin farmec?
Mai mult: dedesubtul comentariilor observati „+ Toate comentariile”? Credeti ca daca faceti click pe acestea, vor reapare toate comentariile disparute? Da….asa functioneaza la absolut toate celelalte pagini ale JN, doar la aceasta pagina nu. Incercati sa faceti un „click” si convingeti-va ca va spun adevarul. Deci nu exista alta explicatie în afara de aceea ca între timp, ca sa ascunda aceste doua comenttarii, au modificat la repezeala pâna si software-ul acestei pagini.
Poate acum începeti sa întelegeti ca nepublicarea acelor pasaje poate nu a fost o „scapare”; faptul ca mi s-au pus în gura fraze pe care nu le-am spus poate n-a fost întâmplator; ca aici poate se joaca o carte mai mare decât un biet interviu al unui nene cu ochi albastri, daca JN investeste atâta energie în ascunderea acelor pasaje.
Vedeti dvs, aceasta este România de care ma dezic si cu care nu mai vreau sa am de-a face. Pacat.
Dan Andrei Aldea”

Teză la Isterie

Pentru azi, că (tot?!) e vacanţă, am ales să dau de pereţi nişte idei vârtoase:

mama lor de: parlamentari, guvernanţi, funcţionari, vecini, copiii vecinilor, animalele vecinilor…”, vremea ploioasă, vremea însorită, poluarea chimică, fonică, sub-culturală, prostia altora, incompetenţa altora, educaţia plină de lipsuri a altora, fizicul altora, îmbrăcămintea altora, gusturile altora, părinţii/copiii/rudele/prietenii altora, păcatele altora, defectele altora, moartea altora…

şi altele ale lor!..

Noi cu ce am rămas?..

…sec.