„Şi când au vrut veni dzuoa Rusaliilor, era toţi cu o voe, întracelaş loc; atunci fu de pripă sunet deîn ceriu, cum ară fi sunetul a unui vânt suflând tare, carele împlu toată casa unde era şăzând. Şi să arătară lor împărţite limbile ca focul, şi şăzu pre toţi fiecarele de ei.” Faptele Apostolilor, cap. II, v. 1 – 3 (Noul Testament tipărit pentru prima dată în limba română la 1648 de către Simion Ştefan… – Alba Iulia 1988)
Lă – mu – ri – tă !
ApreciazăApreciază
pai n-am zis eu arsita? de la foc era arsita; de la limbile de foc 🙂 numa ca intre timp n-am mai apucat sa precizez dincolo
ApreciazăApreciază
gala: …cu dreptate, ai zis, dară micul e într-o perpetuă secetă. Ca mulţi de teapa lui, tot mai mulţi, a ales contra -sensul ca direcţie normală.
Ei par a fi majoritate, până la noi lămuriri…
ApreciazăApreciază
Magdammus: Lăsând murmurul, risipesc tăcerea…
ApreciazăApreciază
Totusi, consider ca m-am apropiat: SMURD-ul are pompieri. Recunosc, nu m-am gandit la Rusalii…
ApreciazăApreciază
daurel: Nu-i timpul pierdut.
ApreciazăApreciază