…ascultată iar şi iar, mai ales în pruncie, devine sprijin pentru toată construcţia, viaţa…
„Trei femei mergeau, în răcoarea asfinţitului, către fântână, legănând fiecare câte două găleţi goale, şi povestind. Îşi lăudau băieţii, pentru că fiecare ţinea să arate celorlalte cât îşi preţuieşte feciorul.
Prima spunea:
– Băiatul meu cântă asemeni unui înger. Păsările tac, auzindu-i trilurile, animalele uită de dobitocia lor, devenind parcă umane, …lumea parcă se opreşte din mersul ei atunci când răsună glasul lui nepreţuit…
– … al meu, o îngână cea de a doua fără să respire, dansează ca un zeu! Nimeni nu rezistă doar să-l privească, totul vibrează în ritmul mişcărilor lui, iar el, …el se înalţă ca o flacără!
Pentru că cea de a treia tăcea, au întrebat-o într-un glas:
– Tu n-ai nimic de spus despre băiatul tău?
– … Băiatul meu este un copil ca oricare, răspunse cu simplitate cea de a treia.
Între timp, ajunse la fântână, cele trei începură a-şi umple găleţile, privindu-se în tăcere, căutând să-şi măsoare gesturile, două dintre ele zâmbind cu fereală. Deodată se auzi, purtat de adierea serii, un glas venit parcă din altă lume şi care făcu pe cele trei femei să se oprească pentru o clipă, cătând în văzduh cu încântare. După puţin timp, ele îşi luară, fiecare, găleţile cu apă şi porniră agale către casă. Cântarea se auzea continuu, tot mai desluşit şi curând întâlniră un flăcău chipeş care cânta înfiorat şi pe un altul care tâlcuia în mişcări, când repezi, când domoale, cântarea celui dintâi. Văzându-le pe femei, li se alăturară, fără a-şi conteni cântarea şi danţul, ca o ofrandă a dragostei. Nici n-au remarcat pe un al treilea care, apropiindu-se, a luat găleţile din mâinile mamei sale, a sărutat-o pe obraz şi i s-a alăturat în tăcere.”
(Poveste rusească, adusă din memorie)
Mulţumesc tăicuţă pentru povestea nemuritoare … o aşteptam de mult !
Am adus ceva pentru povestitor … sper să placă …
ApreciazăApreciază
Madi: Să fie cu folos!
ApreciazăApreciază
Noapte cu Pace, povestitorule … !
ApreciazăApreciază
De regulă, în loc de complimente, am primit mitocăneli referitoare la barba şi pleata mea. Totuşi, am primit, la un moment dat, un compliment, sincer, din partea unei doamne care îmi cunoştea familia şi situaţia concretă de la acel moment: „mi-aş dori ca, măcar unul dintre băieţii mei, să facă ce faci tu pentru mama ta”!
ApreciazăApreciază
Madi: Pace tuturor!
ApreciazăApreciază
Zamfir: Mitocănia, cu toate ale ei, a devenit „regulă”. Adevărat, deşi nu e adevărul…
Complimentele de la doamne se colecţionează, ele fiind preţioase.
Dorinţele nasc odată cu frustrările, ca tusea cu junghiul.
ApreciazăApreciază
O poveste deosebit de frumoasa! sa aveti o seara minunata!
ApreciazăApreciază
Nea Costache: Voi avea o seară şi noaptea următoare frumoasă şi minunată, deodată.
Am toată bunăvoinţa.
ApreciazăApreciază
…daca este/ vreo poveste/…cu fete ce-l ajuta pe taticu!
ApreciazăApreciază
daurel: Căutăm, eu am două care mă (şi) ajută! 🙂
ApreciazăApreciază
Foarte frumoasă poveste! Cu atât mai mult cu cât este rusească! 😉
ApreciazăApreciază
frumoasa poveste
ApreciazăApreciază
mihaela13o: Bun venit! Povestea o ascultam de pe o „placă” (disc fonografic) pe 33 rpm, pe al cărei revers avea o poveste care nu mă nedumerea, fiind oarecum …logică, aşa că nu am reţinut-o. Aceasta am păstrat-o pentru „analiză”: îmi părea neobişnuită prin trecerea în umbră a unor aptitudini de către (ceea ce îmi părea) banal. E frumoasă, da, tocmai prin aceasta 😉
ApreciazăApreciază
curier: Bun venit! Da, aprecierile vostre mă bucură, mulţumesc: mă obligă…
ApreciazăApreciază