Last Day Dream

… sau viaţa în câteva, ultime, clipe. O temă pe care am abordat-o întotdeauna cu teamă înfiorată (!), căutând, parcă, să ne privim ceafa. Fiecare pe a sa… direct.

Un film ultra-scurt, prezentat de către regizorul Chris Milk la „42 Second Dream Film Festival” – Beijing, China 2009.

26 de gânduri despre „Last Day Dream

  1. Ehei, de s-ar termina aşa uşor!… Abia după aia încep întrebările: „Asta de ce ai făcut-o?” „Dar pe aia?” „Atunci de ce ai minţit?” etc.
    Noroc că până la urmă se aude o Voce care spune: „- Hai, că i-am plătit Eu biletul, lăsaţi-l să intre!”

    Apreciază

  2. adc: „după aia” o putem întâmpina „acum”, folosind întrebările „alea” ca repere, preventiv adică. După aia or fi mai mult „frecţie”…

    Apreciază

  3. Rodica,
    Ce fel de dragoste, cărei frici? Aici, „frica lui Dumnezeu” este doar grija celui iubit pentru a nu răni pe cel care iubeşte. Iar asta nu este păcat…

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.