„Fericita întristare”

Am preluat o sintagmă, pentru titlu, din literatura patristică. Înţelesul originar vizează întristarea pentru păcate (mintea ţinută în iad, la Sfântul Siluan Athonitul), în perspectiva mântuirii.

Ocuparea minţii şi pervertirea sufletului, sub presiunea crescândă a mass media din ultimele săptămâni, cu importuri care nu ni se potrivesc – chiar aş zice dimpotrivă -, au adus o fierbere ai cărei aburi otrăvesc tot ce mişcă. Sărbătoarea naţională este, totuşi, a tuturor românilor, orice suprapunere fiind doar jalnica mărturie a nepăsării pentru (ce a mai rămas din) valorile neamului. Aceia ori alţii ne arată că lupta lor este deasupra a orice, fie ea chiar ţara pe care doresc (încă) să o mai căpuşeze. Dacă mai era nevoie, au demonstrat (am senzaţia tot mai pregnantă că ceea ce spun aici zgârie, sună în contratimp …) că nu sânt decât aceiaşi „oamenidebine”, chipurile în partide diferite, emanaţii ale cui îi paşte.

Istoria îi consemnează şi pe ei. Din păcate pentru susţinători (slugi ar fi mai potrivit, dar în altă ordine, cea adevărată), aceeaşi istorie nu are nici o bomboană, doar anonimatul din umbra căruia mai scot limba. În scopuri şi foloase numai de ei vânate.

La mulţi ani, Românilor de pretutindeni şi dintotdeauna, cu tot dragul!

Graiul Neamului

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi armonie!

Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine:
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere.
Unde-s doi – puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi sântem de-o mamă,
De-o faptură şi de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi – o soarte-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare

Şi să vază sfântul soare,
Într-o zi de sărbătoare,
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!

(Versuri: Vasile Alecsandri
Muzica: Alexandru Flechtenmacher)

Mulţumesc!!!

Anunțuri

16 gânduri despre „„Fericita întristare”

  1. Mă pregăteam să scriu ”…” , apoi mi-am zis … să-i dau şi Zmeului spre ascultare o melodie ce mi s-a cuibărit în suflet de câteva zile …

    Stau singur şi mă-ntreb
    De ce-am plecat de-acasă
    Să fie blestemul
    De veacuri ce ne-apasă …

    Apreciază

  2. Drumul catre Hora Unirii… trece prin Hora… iar la noi, hora s-a uitat… Si ma gandesc la hora cea adevarata, la care se duceau tinerii sa se cunoasca… Asa, cate putin, ne pierdem nu numai traditiile ci si.. daruri ce apartineau sufletului de roman… Ne.”manelizam”…!

    Apreciază

  3. Hora este simbol solar: precum razele izvorăsc din sursa cea una, aşa noi – din Unul Dumnezeu! Or’ conştiinţa aceasta se tot estompează sub presiunea multiplă, după chipul-cel-cu-multe-feţe, care depărtează de noi înşine şi unii de alţii… şi de Dumnezeu. Iar unde Dragoste nu e …
    „Maneaua”, care nu-şi onorează măcar denumirea de origine, este o expresie a confuziei tot mai acute (!) de la noi. Trăim un „sindrom al părăsirii”, din care avem iluzia că scăpăm transferând responsabilitatea personală (!!!) asupra celorlalţi. Nu e întâmplător că din asta se poate face carieră, precum cândva, jefuitorii de leşuri pe câmpul de bătaie sau îmbogăţiţii de război şi alţi oamenidebine. Vezi „alegerile” care stau să vină!

    Apropo de manea…

    Apreciază

  4. Da… si se pare ca lovitura de gratie s-a dat prin anii…’60! Atunci a fost…”colectivizarea” Pozele oamenilor de dinainte si de dupa… schimbarea a fost..dramatica! La inceput, erau drepti, cu figuri chiar..”salbatice”! Apoi..s-au cocosat de spate, s-au buhait si au inceput sa arate..toti la fel! Ca.. acum s-a dat din nou pamant inapoi…nu schimba starea interioara: Cei de acum ori sunt prea batrani ca pamantul sa mai insemne pentru ei demnitatea de dinainte, iar cei tineri s-au trezit cu el.. fara simtul de „proprietar” si demnitatea care ti-o da independenta de „stapan al pamantului”…

    Apreciază

  5. „Figuri …sălbatice” – expresie a demnităţii… prin comparaţie: buhăiala – sclavia, lipsa duhului. Îmi sună mistic de-a dreptul 🙂

    Apreciază

  6. Asa e ranit in inima un popor taran: cand vezi ca „pamantul tau, mostenit din mos stramosi” poate fi luat prin samavolnicie.. apoi.. iar dat, ciuntit sau.. prin alte coclauri… Ce fel de „stapan” mai e acela..?!! Ce mai inseamna bunacuviinta si respectul fata de stramosii care l-au aparat.. neam dupa neam.. si de navalirile strainilor si de apucaturile hotesti ale unuia sau altuia… Apoi, culmea.. nu a umilintei – ci a..injosirii: „fortat” sa-l dai „de buna voie” la C A P, cu vitele din ograda si plugul si grapa si..tot! Sa vezi curtea goala si pe pamantul „tau ca sunt altii care-l culeg! Iar taranul sa lucreze cu 2 lei si 50 bani ziua munca…(o paine neagra costa..2 lei!)Asa a fost… inceputul… Ce-a urmat… continua si azi.. dar mai pervers.. Ma uit la taranii fugariti prin piete ca.. de vand lapte sau cateva legaturi de verdeata fara „certificat de producator” sau obligati ca nu au altfel cum, sa-si dea produsele pe mai nimic la samsari, sau… multe altele..
    Lipsa de..Dumnezeu… in multe forme…

    Apreciază

  7. Hărţuiala, ameninţările, şantajul, zvonurile, alarmismul, ocultarea adevărului, deturnarea ca principiu de lucru nu sânt noutăţi pentru nimeni. Şi totuşi, cât de copii sântem la minte!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s