Marţi, foarte…

… devreme, am înţeles …deşi confuz, totuşi mă recunosc, deşi nu mai văd oglinda…

Îmi propusesem să rezolv repede cu „marţi”, nu se arăta nici o piedică, de-acum totul părea limpede, dar iacă, nu mai isprăvesc. Caut „marţi”, „mardi”, „tuesday”, „vtornik”, „martedi”, „dienstag”, …toată „marţea” răscând a o risipi.

Am aflat, cu ăst prilej, că dominanta cromatică pentru „marţi” e galben:

Tuesday_by_maskpicasso

mirosul e de cafea,

muzica e „la rece„,

umblă ca pisica,

…filmul îl ştie, măcar după titlu, cam tăt natu’,

aşa că fac şi eu legătura:

Monstrucţii

deviantArt

deviantArt

În formă şi conţinut seamănă cu blocurile, nu toate, cu starea de fapt, nu dintotdeauna, cu dorinţele noastre, nu doar dintre cele ascunse. Ştiut este că porţile de intrare a lumii ‘cesteia către suflet sânt cele simţuri, zise trupeşti, numărate până la cinci şi declarate suficiente, în iconomia relaţiei pe orizontală… Nu pentru „Duminica Orbului” (Vaskresenie aslepa, pentru fani…), cea cu forţate trimiteri politice, ci pentru curiozitate, îmi trec pe maculator câteva avioane:

#1. Convenim (eu cu mine…) că toţi oamenii au simţul Văzului trupesc; ce văz eu, că până şi ăsta e împărţit… Să (mă) ‘esplic: Într-un fel „văd” de ale mele, altcumva „văd” ale celorlalţi; interese, dureri, haine, pasiuni, lipsuri, soţ/soţie, daruri, împliniri, locuinţă, neajunsuri, forme, copii, drum în viaţă, talent, impozite, coafură, casă, responsabilitate, …totul, chiar şi moartea, arată diferit de diferit :), şi nu pentru că au valori diferite în sine, ci pentru că aşa vrem noi să le vedem. Un alt exemplu: de la „…nu i-ar muri mulţi înainte!… numa’ Ceaşcă-i de vină!… etc.”, la: „era mai bine!… etc.”, sau, „mi-am mâncat viaţa cu el/ea!… etc.”, după: „nu (mai) pot trăi fără… etc.”

#2. …va urma?