„Floricele…”

Zicea, puiu’ mieu: „Floricele pe câmpit,

hai!…”

Anunțuri

Blog pe zid

Pe zidul Bibliotecii Universităţii de Vest, multă vreme am citit cu interes, o „postare” care mi-a părut foarte expresivă:

„DE FIECARE DATĂ MĂ PRIND CÂND SCRIU PE Z…”

unde „Z”-ul era prelungit cu o voltă descendentă neregulată, ca şi cum mâna artistului nu mai controla pensula, fiind silită mai degrabă să caute, în cădere, un sprijin…

… un ajutor.

Monstrucţii

deviantArt

deviantArt

În formă şi conţinut seamănă cu blocurile, nu toate, cu starea de fapt, nu dintotdeauna, cu dorinţele noastre, nu doar dintre cele ascunse. Ştiut este că porţile de intrare a lumii ‘cesteia către suflet sânt cele simţuri, zise trupeşti, numărate până la cinci şi declarate suficiente, în iconomia relaţiei pe orizontală… Nu pentru „Duminica Orbului” (Vaskresenie aslepa, pentru fani…), cea cu forţate trimiteri politice, ci pentru curiozitate, îmi trec pe maculator câteva avioane:

#1. Convenim (eu cu mine…) că toţi oamenii au simţul Văzului trupesc; ce văz eu, că până şi ăsta e împărţit… Să (mă) ‘esplic: Într-un fel „văd” de ale mele, altcumva „văd” ale celorlalţi; interese, dureri, haine, pasiuni, lipsuri, soţ/soţie, daruri, împliniri, locuinţă, neajunsuri, forme, copii, drum în viaţă, talent, impozite, coafură, casă, responsabilitate, …totul, chiar şi moartea, arată diferit de diferit :), şi nu pentru că au valori diferite în sine, ci pentru că aşa vrem noi să le vedem. Un alt exemplu: de la „…nu i-ar muri mulţi înainte!… numa’ Ceaşcă-i de vină!… etc.”, la: „era mai bine!… etc.”, sau, „mi-am mâncat viaţa cu el/ea!… etc.”, după: „nu (mai) pot trăi fără… etc.”

#2. …va urma?