Paloare primă

„Casa nu-mi mai aparține,

Am fost dat afară din ea.

Atunci mi-am dat seama că un om fără casă e mai de plâns decât un câine sau o pisică.

Am înțeles ce înseamnă să ai un pat, haine, cratițe, pantofi, prosoape și alte din cele trebuincioase.

Nu mi-a rămas nimic,

Doar propriul meu trup,

Lihnit de foame, istovit.

Am meditat o vreme.

Nu mi-a rămas absolut nimic, nu văd nici o ieșire.

A muri și a trăi sânt în afara rușinii sau faimei.

Nici cerșitul n-ar fi o scăpare.

O să dau buzna într-o casă,

Voi mânca tot ce-mi cade în mână,

O să rămân acolo nemișcat.

Astă noapte

Voi forța ușa casei din care am fost izgonit,

Și acol’o să dorm.”

Kiyioshi Akiyama, SINGURĂTATE (Casa)

în versiunea lui Emil Eugen Pop– „Poezie japoneză contemporană”

Ed. DACIA, Cluj-Napoca, 1984

Desen: Ștefan, Culoare: Ioana

Desen: Ștefan; Culoare: Ioana

Anunțuri

Marţi, foarte…

… devreme, am înţeles …deşi confuz, totuşi mă recunosc, deşi nu mai văd oglinda…

Îmi propusesem să rezolv repede cu „marţi”, nu se arăta nici o piedică, de-acum totul părea limpede, dar iacă, nu mai isprăvesc. Caut „marţi”, „mardi”, „tuesday”, „vtornik”, „martedi”, „dienstag”, …toată „marţea” răscând a o risipi.

Am aflat, cu ăst prilej, că dominanta cromatică pentru „marţi” e galben:

Tuesday_by_maskpicasso

mirosul e de cafea,

muzica e „la rece„,

umblă ca pisica,

…filmul îl ştie, măcar după titlu, cam tăt natu’,

aşa că fac şi eu legătura: