Lămurire

Pogorârea_Sf_Duh„Şi când au vrut veni dzuoa Rusaliilor, era toţi cu o voe, întracelaş loc; atunci fu de pripă sunet deîn ceriu, cum ară fi sunetul a unui vânt suflând tare, carele împlu toată casa unde era şăzând. Şi să arătară lor împărţite limbile ca focul, şi şăzu pre toţi fiecarele de ei.” Faptele Apostolilor, cap. II, v. 1 – 3 (Noul Testament tipărit pentru prima dată în limba română la 1648 de către Simion Ştefan – Alba Iulia 1988)

Cântec îngânat

…în continuare, pre(a)lungind cu jind etapa industrial-visătoare a „datului pe .net”, îmi fac din nou curaj pentru a pune ceva de către struna-mi virtuală:

Vreau, nu vreau, deocamdată arăt aşa: altu’ mama nu mai face, pen’că nu-i mai dă voie legea naturală, de vreo câţiva ani… buni! Rămân eu singura mea nădejde de multiplicare, în virtutea aceleiaşi legi, şi având deja bucuria

sau mai degrabă răspunderea de fi fructificat, la rându-mi, câteva astfel de tentative, se-nţelege de către cine poate, nu de unul singur. Pentru EI, fructele, fiecare la măsura lui, „primaru’ „, „comunişti”, „patron”, „manelist”, „televiziune”, „şcoală”, „ţara noastră”, „internet”… nu sânt vorbe goale. Adică înseamnă ceva precis. Au nume frumoase, măcar…

Mai departe lălăind, nu, nu în ploaie… ci tot virtual, aici unde sântem doar noi şi ne auzim doar noi, şi unde nu ne vede nimenea…