Primenire

… vasăzică, sintetizând explicaţiile de toate felurile, schimbare în bine. Împrospătare sau în-locuire a ceva existent cu alt-ceva presupus sau dorit a fi „bun”, pe care nevoitorii creştini îl numesc „început bun„. Preocuparea pentru propriul bine pare ceva firesc, înscris în ordinea naturală, diferă doar percepţia fiecăruia asupra acelui bine. După cele observate recent, percepţia poate juca pe un domeniu foarte larg atunci când reperele  sânt vagi, iar construcţia în care vieţuim se destramă. Aşadar primenirea, poate însemna multe pentru fiecare, atunci când trăim în confuzie.

Pot primeni aerul din încăpere cu încă o ţigare, sau deschizând fereastra. (îmi) Pot primeni viaţa schimbând/perfecţionând viciul, sau impunând(u-mi) firescul. Avem libertate.

P. S.

Imaginea pe care am ales-o, primenind „hedăru'”, reproduce un desen al prietenului Vlad. Vor urma şi altele.

Dedicaţie

… fără adrisant:

mi-am propus să „ocolesc” net-ul zilele astea, din motive afective. Am cetit oarece texte conţinătoare de analize, de re-memorări documentate sau doar nostalgice, de explicaţii plauzibile dar in-credibile, comentarii la toate acestea – ca de obicei, cel puţin până acum – amestecate… calitativ, adică eu n-am înţeles dacă autorii lor, ai comentariilor, constituie o majoritate credibilă. Se poartă.

Începusem atunci, la temperatura de lucru, în zilele lui „Decembrie 1989”, o alcătuire de fraze pentru copiii mei, din care să [se] poată înţelege povestea zilelor şi a nopţilor de uimire, nedumerire, groază, solidaritate, hotărâre …şi ceea ce acum aş numi HAR. Dezgustul s-a arătat curând după apariţia la TVR Liberă a unora pe care îi admiram, a altora despre care doar auzisem desigur „de bine”, în [im]posturi şocante. Mi-am spus că este rodul tensiunii acumulate în zilele petrecute în stradă, sub ameninţarea devenită firească, a morţii. Dar flash-urile au continuat, înlănţuindu-se, până la a deveni meniu zilnic, transformându-se, sau mai curând dovedindu-se a fi doar o ceaţă, tot mai densă. Auzisem despre mankurţi, despre fenomenul spălării creierelor, fusesem convocat la Secu’ de curând, şi totul îmi amintea de acestea.

A fost frumos, la revoluţie.

N-am înţeles nici acum, de ce am mai ieşit atunci, prieteni cu Decembrie şi cu cei care ne arătau cu cătările armelor, înlănţuiţi în dorul de solidaritate, luminaţi de aceeaşi dragoste, zi şi noapte fără mâncare, cu raite scurte acasă, pe furiş, fără a ne gândi la ce va fi după,

când au dispărut toate de pe chipurile noastre, lumina şi toate patetismele acelor zile clădite în anii de chin de până atunci. Se dedică dezbinării noastre, celei de toate zilele, de atâta amar de ani încoace, cu o scurtă întrerupere:

Post’are

Simeon stâlpnicul, văzut/înţeles pentru apuseni:

„tema ispitirii

subtitrare în limba română:

-Îţi măsori meritele…
… în funcţie de barbă…
… şi de dinţii spălaţi
cu urina lui Syriac…
-Ce faci aici?
-Mă joc!
-De unde vii?
-De aici.
-Şi unde te duci?
-Acolo!
-Cine eşti?
-Un copil nevinovat, Simion.
Priveşte-mi picioarele nevinovate!
În regatul meu, Simion…
… cei care-s aici n-ar trebui să fie aici…
cei care ar trebui să fie aici nu sunt aici…
Datorezi totul bărbii tale…
… şi dinţilor tăi spălaţi
cu urina lui Syriac!
…Simion,
Vezi cât de lungă mi-e limba?
-Nu te teme, …drace!
Iisuse! Iisuse! Iisuse!
-O să revin, barbă, o să revin.

-Eşti fiul meu preferat.
Sihăstria ta e sublimă.
Te iubesc, vorbeşti prin gura mea.
De opt ani, opt luni şi opt zile…
sufletul tău a ars pe-această coloană…
…ca flacăra unei lumânări.
Binecuvântaţi fie cei care suferă.
-Vreau să mor în Tine, Doamne.
Primeşte-mi sufletul.
De ce plângi, Doamne?
-Plâng pentru tine, fiu prea iubit…
Mă-ntristează nevoinţele tale…
…şi sacrificiul tău…
Opreşte-te! Îmi fac rau!
Schimbă-te!
-Să mă schimb, Doamne?
-Vino jos!
Du-te-n lume, trăieşte-n plăcere…
…partea ta fizică îţi va elibera mintea.
Şi o să fii cu mine.
-Satan! Nu te teme
Dumnezeu îţi ştie urzelile.
Cauţi numai să distrugi omenirea
Tu …
…care înainte de cădere, te-ai bucurat de Prezenţa Divină…
-Dacă mă căiesc…
Îmi va reda Dumnezeu gloria mea din trecut?
-Nicicum, satan.
Căieşte-te, dacă poţi…
…oricum o să rămâi aşa pentru totdeauna.
-Vine cu vorbe tari acest personaj!
Să se căiască chiloţii lui taică-tău!
Sunt bine cum sunt, porcule!
…Din partea casei !…
Din burta acestei mame de…!
-În numele lui Hristos…
…să ne rugam in pace!
-O să revin, bărbosule, o să revin!

-Apără-mă, Doamne.
-Ţi-am promis că revin. E ultima oară!
-Vade retro, satana!
-Nici „vade”, nici „retro”, nici nimic!
-Dacă Domnul îţi permite să mă ispitesti o să te suport.
Dar n-o să ai succes.
Duhoarea respiraţiei tale a venit înspre mine.
-Nici tu nu miroşi mai frumos…
Pregăteşte-te, o să călătorim mult!
Foarte mult.
-În numele Domnului…
-Înceteaza cu gesturile acestea,
de această dată, nu te mai ajută.
Simion al deşertului! O să te suprindă…
…dar între noi doi nu-s chiar aşa de multe diferenţe…
Eu cred, ca şi tine…
…în Măreţul Dumnezeu.
Pentru că îmi place Prezenţa Lui.
Despre unicul Său Fiu, sunt multe de spus…
-…Cred într-Unul Tatăl…
-Pregăteşte-te să pleci.
Ştii unde te duc? La Sabat.
Acolo o să fii ispitit…
…vei deschide floarea umeda a cărnii.
Ajunge!
Să mergem! Mă auzi…
Vine cineva să ne ia.

-Simon, la ce te gândeşti?
-La nimic.
Cum se numeşte acest dans?
-„Carne Radioactivă”.
Este ultimul dans. Dansul final!
E finalul!
-Vade retro…
-Vade ultra!
-Bucură-te! Trebuie să plec!
-Ai face bine să stai aici.
-De ce?
-Unde-ai putea sa mergi?
Trebuie să stai aici.
Trebuie să stai PÂNĂ LA FINAL!”

…ajuns de neînţeles.

Eclipsul

Teama, o teamă …, făcea să-i tremure ridurile aranjate cu trudă, după traiecte numai de el pricepute, când suuus, când jooos, sprâcenele glumeau nervos vizavi de semeţia la care, totuşi, ţinea. Cald şi picuri de sudoare, praf şi parfumuri ostenite, umbră fără rost…

„Fir’ar!” mocni cu năduf, împingând cozile ochilor şi sorbind furiş din berea coclită deja,

„… chiar nu vede nimeni!..”, insistă cu mâna încremenită pe toarta cănii şi păstrând atenţia, absentă şi ea, pe cioburile proaspete, încă umede…

„… mmmă duc!”

Plopul lărmuit de vrăbii tăcu. Vânt, dacă adia, ar fi surprins şi el nemişcarea. Pe când aşa… Praful înghiţi lacom ultimii stropi, aşteptând şi el, ca şi el să mai dea vreun semn: îi făcea bine să se re-clădească, după fire, în neînţelesuri. Apoi se lăsă pe spate până simţi că îşi pierde echilibrul, reveni contrabalansând şi , strângând pleoapele, se sp…, se ar…, se…

Grafică_02

Marginalii centri-fuge

Micky 0001Dacă asemănările neliniştesc, încercăm o reclamaţie, o ameninţare, un şantaj, ceva …o măslină chiar. Absenţa, fugă de-acasă am numit-o, mi-a revelat (chiar!) o intrebare de al cărei retorism m-am râs: Cine este „porţile iadului”? Răspunsul – în …viitor(ul) foarte apropiat! Chiar deasupra-a-a-a-a…!