Voință sau interese

„Dialog despre rugăciune
– Preacuvioase Părinte, mulțumindu-vă anticipat pentru interviul acordat, vom purcede la drum, remarcând faptul că în contextul în care omul contemporan îşi petrece cea mai mare parte a timpului muncind și dormind, puținul timp rămas fiind dedicat unor activități relaxante, ne întrebăm cât de mult timp ar trebui să acordăm rugăciunii, cum ar trebui să ne rugăm și mai ales cum poate să arate un program de rugăciune al creștinului contemporan?

În primul rând, eu nu sunt de acord cu pretextul multora că nu au timp pentru Biserică sau pentru rugăciune. Timpul nu stă pe marginea drumului, ci reprezintă programul pe care fiecare şi-l face aşa cum doreşte. Deci, nimeni nu poate spune că nu are timp pentru rugăciune, ci trebuie să spună că nu-şi face timp pentru aceasta. Printre multele activităţi şi întâlniri pe care şi le programează, rugăciunea şi întâlnirea cu Dumnezeu tot mai puţin se regăsesc în programul zilnic sau săptămânal al omului post-modern. Atunci când omul are o problemă, imediat îşi face timp pentru rugăciune şi Biserică, dar când problemele parcă lipsesc, omul nu-şi mai face timp pentru Dumnezeu, comportându-se cu El, ca şi cum un copil şi-ar saluta părinţii doar atunci când are nevoie să primească bani de la ei.”

 (mai mult…)

„Să tacă tot trupul…..


“Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur, și nimic pamântesc întru sine să nu gândească, caci Împăratul împăraților și Domnul domnilor merge să se junghie și să se dea spre mâncare credincioșilor“.

“Iată, fraților, povața pe care ne-o dă Sfânta Biserică pentru aceste zile mari și sfinte! Cu aceasta ea voiește să ne zică: evenimentele pe care le amintim în aceste zile sunt mai presus de graiul omenesc și nici mintea nu le poate cuprinde; să părăsim deci orice răstălmăcire, să îndepărtam de la noi toate gândurile pamântești, să lepădăm toată grija cea lumească, să stăm cu frică și cu cutremur în cea mai adâncă tăcere; sa privim, sa fim cu luare-aminte și să luăm învățătură.

Supunându-ne acestei povețe a Sfintei Biserici, și noi, fraților, n-am fi deschis gura noastră cea nevrednică dacă n-am fi crezut aceasta de trebuință și n-am fi avut de gând a vă aduce și pe voi, și pe noi înșine, mai aproape de această dorită tăcere sufletească și trupească, pe care ne-o cere Sfânta Biserică. O, cat de trebuincioasă este ea aici! O, cat de trebuincios lucru este ca noi, înconjurând mormântul Mântuitorului nostru, să facem să amuțească în noi toate gândurile cele trupești și să ne ridicăm cu mintea și cu inima mai presus de toate cele lumești! Împăratul împăraților și Domnul domnilor merge și se junghie, și noi să fim privitorii reci ai acestei junghieri? Și înjunghiindu-se, El voiește să se dea spre mâncare credincioșilor; oare au loc aici strigatele trupului și ale sângelui?

Să piară deci din mintea noastră toate cele pamântești și să rămână singur Iisus cu Crucea Sa! Oare e mic El pentru mintea noastră? Ce minuni și cate taine nu sunt ascunse în aceste răni! Caută și vei vedea că Dumnezeu este adevărul absolut, pentru care păcatul e atât de nesuferit, încât el (adevărul) lovește până și pe Unul-Născut Fiul Său, care a ridicat pe umerii Săi păcatele noastre! Cauta și vei vedea că Dumnezeu este ințelepciune neajunsă, ale cărei căi sunt tot atât de departe de căile noastre pe cât de departe este cerul de pământ! Cine putea să aștepte mântuirea de la cruce? Cine se putea gândi ca viața veșnică va fi închisă în mormânt? Caută și vezi mai departe cum Dumnezeu este iubire desăvârșită, care niciodată nu cade (I Cor. 13, 8), care urmărește pe cei iubiți până în adâncurile iadului și se jertfește pentru ei! Cauta în sfârșit și vezi cum toate atributele în Dumnezeu una sunt: iubirea nu este decât aceeași dreptate care miluiește, și dreptatea nu este decât aceeași iubire care purifică și vindecă.

Acestea toate tu le poți vedea prin aceste răni privind în sus, spre Dumnezeu. Privește prin ele în jos, spre lume, și ți se vor descoperi tainele lumii și ale omului. Aici găsești lămuriri pentru tot trecutul, căci din ce a fost făcută Crucea? Din lemnul cunoștinței binelui și răului. Ce mâini au făcut-o? Acelea care au fost întinse spre fructul oprit.

Aici vei găsi lămuriri pentru timpul de față. Noi cu toții ne aflaăm sub cruce, împovărați de felurite nenorociri. De ce? Pentru că asemenea Suferindului de pe Golgota, străbătând calea suferințelor, să intrăm prin ele în slava cea dintâi. Aici găsim lămuriri pentru viitorul nostru. Mormântul lui Iisus este desert. De ce? […]