Unde mergem…

Moscow in slow motion. Camera and montage – Andrey Stvolinsky. („Parfois on croit que les gens de l’Europe de l’Est ne pensent que de l’immigration dans les pays d’Ouest. Tout d’abord je veux preciser que c’est pas mon cas. On m’a propose deja de s’installer en France, mais j’ai beaucoup de choses a faire ici”). Music – Kilimanjaro DarkJazz Ensemble.

Anunțuri

Ghimpi, 9

Coafor_1935

Am primit, o scald oleacă, dau mai departe:

1. Shakespeare or the Bible: Alăturarea îmi pare forţată;
2. Most romantic moment in fiction: Tre’ să mai citesc, să mai privesc, pen’că încă n-am dat peste momentul despre care să zic „cel mai”;
3. Favourite Word: viaţă;
4. Most overrated writer: Coelho, Brown-ii…
5. Best Meal in literature: cea care hrăneşte, evident, sufletul;
6. Favourite novel in translation: „Fraţii Karamazov”;
7. Favourite children’s book: „Poveşti, povestiri, amintiri” – Ion Creangă;
8. Books by your bedside: permanent, Micul ceaslov, Carte de rugăciuni, …;
9. Sexiest Book: …nu ştiu.

(Lep)şase paşi

…până la mine, adc i-a făcut …aşa cum a putut, cum a ştiut.

Lapte-gros

1. Când ţi s-a-ntâmplat ca lecţiile învăţate de la cei vechi să contribuie la succesul tău? Lecţiile mi le-am copiat, cel mai adesea, de la cei vechi; nu mi s-a spus că tre’ să-nvăţ. Recuperez acuma!

2. Dacă ai putea invita un mare clasic la cină, cine ar fi şi de ce? …ar fi unul pe care l-aş cunoaşte şi care ştie ce este înfrânarea;

3. Cine-i cea mai influentă persoană în viaţa ta? N-am făcut, încă o evaluare, dar de departe e …cea mai apropiată mie;

4. Care-i ambiţia ta secretă? Secretă: …;

5. Preţul gloriei? …să nu dai doi bani pe ea;

6. Greci sau Romani? Mai mişcă vreunul?

Dacă vor, să se joace: Madi, Cristian, Dana, Mihaela, Nea Costache şi cine (o) mai vrea…

Despre ciocoi [II]

„Cu această caracteristică a sufletului ciocoiesc se împacă toate zicătorile populare şi toate afirmările scriitorilor noştri. Nu este scriitor care să ni-l arate pe ciocoi ca pe un om nesuferit din cauza anumitelor sale credinţe religioase ori politice sau pentru exclusivismul său de clasă socială. Ciocoiul se împacă cu orice credinţă şi în orice mediu, numai cu condiţia să-i fie lăsat lui primul loc. El este omul care simte un fel de voluptate în exercitarea puterii, este incarnarea dorinţei de putere. Este pus, bunăoară, să adune biruri – vai de contribuabili! – nimeni nu are milă înaintea lui! Este pus să judece şi să pedepsească, vai de împricinaţi! Face administraţie? Lumea tremură. Ciocoiul, cu un cuvânt, idolatrizează puterea şi se crede predestinat să o exercite cu toată energia.

Din aceste însuşiri sufleteşti, înţelegem pentru ce ciocoiul n-a fost niciodată, în trecutul ţării noastre, un doritor de reforme, sau un reacţionar convins, ci totdeauna un poftitor de onoruri şi mai ales de funcţii. Revoluţia de la 1848 l-a surprins fără nici un crez politic, şi un asemenea crez el n-a avut niciodată. Crezul ciocoiului a fost rezumat totdeauna într-un singur cuvânt: puterea. Se schimbau Domnii; se schimbau statele care exercitau influenţă asupra ţării noastre; se schimbau până şi bazele culturii noastre; ciocoiul era cu toate de acord, întrucât el rămânea la putere. Boierii pământeni se istoveau prin sacrificiile făcute pentru anumite credinţe. Ciocoii, dimpotrivă, se îngrăşau – zic cronicarii vremii. Ei erau paraziţii decrepitudinii noastre politice, fiindcă în urma acestei decrepitudini sporea arbitrarul puterii, şi în arbitrarul puterii se găsea la largul său ciocoiul.”

[… pe muzică, offff, on topic:]