Primenire

… vasăzică, sintetizând explicaţiile de toate felurile, schimbare în bine. Împrospătare sau în-locuire a ceva existent cu alt-ceva presupus sau dorit a fi „bun”, pe care nevoitorii creştini îl numesc „început bun„. Preocuparea pentru propriul bine pare ceva firesc, înscris în ordinea naturală, diferă doar percepţia fiecăruia asupra acelui bine. După cele observate recent, percepţia poate juca pe un domeniu foarte larg atunci când reperele  sânt vagi, iar construcţia în care vieţuim se destramă. Aşadar primenirea, poate însemna multe pentru fiecare, atunci când trăim în confuzie.

Pot primeni aerul din încăpere cu încă o ţigare, sau deschizând fereastra. (îmi) Pot primeni viaţa schimbând/perfecţionând viciul, sau impunând(u-mi) firescul. Avem libertate.

P. S.

Imaginea pe care am ales-o, primenind „hedăru'”, reproduce un desen al prietenului Vlad. Vor urma şi altele.