40 de capete ale Maicii Gavriilia

1. Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns sa trăiești smerenia lui Hristos.

2. Nu o cunoaștere pe care s-o dobândești, ci o cunoaștere pe care s-o pătimești – asta-i spiritualitatea ortodoxă.

3. Există o singură educație: să învățăm să-L iubim pe Dumnezeu.

4. Mai bine iadul aici decât în lumea cealaltă.

5. Nu-i important ceea ce zicem, ci ceea ce trăim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce sântem.

6. Dacă ai dragoste pentru întreaga lume, atunci întreaga lume e frumoasă.

7. Cel cel ce iubește nu bagă de seamă c-o face, așa cum nu bagă de seamă nici că respiră.

8. Când mintea nu este risipită în lucruri lumești și este unită cu Dumnezeu, atunci și un “Bună ziua” pe care îl zicem devine o binecuvântare.

9. Doar când cineva încetează să mai citească alte cărți în afara Evangheliei [în general a cărților duhovnicești, probabil, n.n.] începe să sporească lăuntric cu adevărat. Doar atunci, unit cu Dumnezeu prin Rugăciune, poate auzi voia lui Dumnezeu.

10. Adesea Dumnezeu nu dorește fapta, ci intenția. E de ajuns să vadă că ești gata sa-I împlinești porunca.

11. Când Dumnezeu ne-a făcut, ne-a dat viață și a suflat în noi Duhul Sau. Duhul acesta este Dragoste. Când nu avem dragoste, devenim cadavre și suntem cu totul morți.

12. Nu-ți dori nimic altceva decât voia lui Dumnezeu și primește cu dragoste relele care vin asupra ta.

13. Să nu răspunzi cuiva cu răul pe care ți l-a făcut, ci vezi-L pe Hristos în inima lui.

14. Să nu spui niciodată: “De ce mi s-a întâmplat asta?” Sau când vezi pe cineva cu cangrenă, sau cancer, sau orb, să nu te întrebi “De ce li s-a întâmplat asta?“ Cere-i lui Dumnezeu să-ți arate celălalt mal al răului. Atunci vei vedea, împreună cu îngerii cum stau lucrurile: toate sunt după rânduiala lui Dumnezeu. Toate!

15. Dacă ai gânduri de judecată împotriva altcuiva, cere-I lui Dumnezeu să se îngrijească de tine în acel ceas, ca să-l poți iubi pe acel om așa cum îl iubește El. Atunci Dumnezeu te va ajuta să-ți vezi starea. Dacă L-ai vedea pe Hristos, ai mai judeca?

16. Tot ce spunem rămâne în veșnicie.

17. Când avem nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Toți suntem împreună-călători.

18.Cei ce trăiesc în trecut sunt ca morți. Cei ce trăiesc în viitor, în închipuirile lor, sunt naivi, pentru ca viitorul e doar al lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se găsește doar în clipa de fata, în Prezentul veșnic al lui Dumnezeu.

19. Mai bine să rostești Rugăciunea lui Iisus cu glas tare, decât deloc.

20.Tulburarea și grija sunt pentru cei ce n-au credință.

21. Dragostea este doar pe Cruce.

22. Așa cum Dumnezeu te iubește pe tine, îl iubește și pe dușmanul tău.

23. Ar trebui să facem în asa fel încât sa trăim în lume ca uleiul și apa dintr-o candela, care nu se amesteca și altfel sunt intru și pentru Dumnezeu: în lume, sau nu din lume.

24. Toți suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Întunericului.

25. Ca să se săvârșească o minune, e deajuns să iubim. Nici rugăciunea, nici metania n-au așa putere!

26. Experiența m-a învățat că nimeni nu poate ajuta pe nimeni, oricât de mult și-ar dori, din dragoste, s-o facă. Singurul ajutor vine doar de la Dumnezeu, când e vremea Sa.

27. Dacă-l avem pururea pe Dumnezeu în minte, și Dumnezeu ne are pururea în minte.

28. Nu trebuie să hotărâm pentru alții. Sa-i lăsăm în seama îngerilor și vor găsi cea mai buna soluție.

29. Când vorbim și cineva ne întrerupe, să nu continuăm. Înseamnă că nu va auzi ce avem de spus. Îngerii fac așa.

30. Tot ce ni se întâmplă este doar din vina noastră.

31. În fiecare dimineață, deschide o pagină nouă și iscălește-o în alb. Și lasă-l pe Dumnezeu să scrie ce voiește.

32. De nu vei ajunge în pragul deznădejdii, nu vei vedea nicicând Lumina.

33. Precum Simon Kirineanul, să fim gata să sărim în ajutorul aproapelui nostru.

34.Singura bucurie adevărată este eliberarea de grijă.

35. Cea mai puternică rugăciune este Epicleza (chemarea Sfântului Duh) de la Dumnezeiasca Liturghie.

36. Dragostea este o bombă care nimicește tot răul.

37. Unii vor sa ajungă la Înviere fără sa treacă pe calea Golgothei.

38. Zi și noapte binecuvânta-vom pe Domnul pentru darurile ce ni le dă!

39. Puține cuvinte, multă dragoste. Pentru toți. Oricine ar fi ei.

40. Cea mai mare parte a rugăciunii mele este de mulțumire. Ce altceva să cer, dacă am totul?

SURSA

Anunțuri

„Fericita întristare”

Am preluat o sintagmă, pentru titlu, din literatura patristică. Înţelesul originar vizează întristarea pentru păcate (mintea ţinută în iad, la Sfântul Siluan Athonitul), în perspectiva mântuirii.

Ocuparea minţii şi pervertirea sufletului, sub presiunea crescândă a mass media din ultimele săptămâni, cu importuri care nu ni se potrivesc – chiar aş zice dimpotrivă -, au adus o fierbere ai cărei aburi otrăvesc tot ce mişcă. Sărbătoarea naţională este, totuşi, a tuturor românilor, orice suprapunere fiind doar jalnica mărturie a nepăsării pentru (ce a mai rămas din) valorile neamului. Aceia ori alţii ne arată că lupta lor este deasupra a orice, fie ea chiar ţara pe care doresc (încă) să o mai căpuşeze. Dacă mai era nevoie, au demonstrat (am senzaţia tot mai pregnantă că ceea ce spun aici zgârie, sună în contratimp …) că nu sânt decât aceiaşi „oamenidebine”, chipurile în partide diferite, emanaţii ale cui îi paşte.

Istoria îi consemnează şi pe ei. Din păcate pentru susţinători (slugi ar fi mai potrivit, dar în altă ordine, cea adevărată), aceeaşi istorie nu are nici o bomboană, doar anonimatul din umbra căruia mai scot limba. În scopuri şi foloase numai de ei vânate.

La mulţi ani, Românilor de pretutindeni şi dintotdeauna, cu tot dragul!

Graiul Neamului

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi armonie!

Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine:
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere.
Unde-s doi – puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi sântem de-o mamă,
De-o faptură şi de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi – o soarte-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare

Şi să vază sfântul soare,
Într-o zi de sărbătoare,
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!

(Versuri: Vasile Alecsandri
Muzica: Alexandru Flechtenmacher)

Mulţumesc!!!

O poveste

…ascultată  iar şi iar, mai ales în pruncie, devine sprijin pentru toată construcţia, viaţa…

„Trei femei mergeau, în răcoarea asfinţitului, către fântână, legănând fiecare câte două găleţi goale, şi povestind. Îşi lăudau băieţii, pentru că fiecare ţinea să arate celorlalte cât îşi preţuieşte feciorul.

Prima spunea:

– Băiatul meu cântă asemeni unui înger. Păsările tac, auzindu-i trilurile, animalele uită de dobitocia lor, devenind parcă umane, …lumea parcă se opreşte din mersul ei atunci când răsună glasul lui nepreţuit…

– … al meu, o îngână cea de a doua fără să respire, dansează ca un zeu! Nimeni nu rezistă doar să-l privească, totul vibrează în ritmul mişcărilor lui, iar el, …el se înalţă ca o flacără!

Pentru că cea de a treia tăcea, au întrebat-o într-un glas:

– Tu n-ai nimic de spus despre băiatul tău?

– … Băiatul meu este un copil ca oricare, răspunse cu simplitate cea de a treia.

Între timp, ajunse la fântână, cele trei începură a-şi umple găleţile, privindu-se în tăcere, căutând să-şi măsoare gesturile, două dintre ele zâmbind cu fereală. Deodată se auzi, purtat de adierea serii, un glas venit parcă din altă lume şi care făcu pe cele trei femei să se oprească pentru o clipă, cătând în văzduh cu încântare. După puţin timp, ele îşi luară, fiecare, găleţile cu apă şi porniră agale către casă. Cântarea se auzea continuu, tot mai desluşit şi curând întâlniră un flăcău chipeş care cânta înfiorat şi pe un altul care tâlcuia în mişcări, când repezi, când domoale, cântarea celui dintâi. Văzându-le pe femei, li se alăturară, fără a-şi conteni cântarea şi danţul, ca o ofrandă a dragostei. Nici n-au remarcat pe un al treilea care, apropiindu-se, a luat găleţile din mâinile mamei sale, a sărutat-o pe obraz şi i s-a alăturat în tăcere.”

(Poveste rusească, adusă din memorie)

Pannonian_sea_by_jup3nep

<object width=”448″ height=”46″><param name=”movie” value=”http://embed.trilulilu.ro/audio/speeru/7144f5c823a1d7.swf”></param><param name=”allowFullScreen” value=”true”></param><param name=”allowscriptaccess” value=”always”></param><embed src=”http://embed.trilulilu.ro/audio/speeru/7144f5c823a1d7.swf&#8221; type=”application/x-shockwave-flash” allowscriptaccess=”always” allowfullscreen=”true” width=”448″ height=”46″></embed></object><br /><strong>Alexandru Andries – Poveste</strong><br /><a href=”http://www.trilulilu.ro/audio/Muzica&#8221; title=”Muzica”>Asculta mai multe audio Muzica</a>

Trăiască unu’ Iunie…

„Avem apă nouă!!!” exulta Ştefan, la 5 ani, după intervenţia (mea!) salvatoare de „robinetu’ din baie”… Avem o zi nouă, constat, într-o lună nouă. Prima din restul… lumea se vrea bună: copiii sânt învăluiţi în drăgălăşenii pe gustul privitorilor, organizaţi dibaci în serbări, baluri, puşi nu la colţ, ci să-şi manifeste, cu recunoştinţă şi empatie, copilăria lor indubitabil fericită. E cineva împotrivă? …se abţine cineva? …deci toată lumea se bucură, sărbătoreşte şi cheltuieşte apăsat în numele lor. În rest, …bine, trece şi asta, vin altele grabnic, să nu rămânem fără … Copiii?! Mai vorbim, după…___and_the_Moon_by_toinjointsfoto: Antonio Joao Santos

Cântec îngânat

…în continuare, pre(a)lungind cu jind etapa industrial-visătoare a „datului pe .net”, îmi fac din nou curaj pentru a pune ceva de către struna-mi virtuală:

Vreau, nu vreau, deocamdată arăt aşa: altu’ mama nu mai face, pen’că nu-i mai dă voie legea naturală, de vreo câţiva ani… buni! Rămân eu singura mea nădejde de multiplicare, în virtutea aceleiaşi legi, şi având deja bucuria

sau mai degrabă răspunderea de fi fructificat, la rându-mi, câteva astfel de tentative, se-nţelege de către cine poate, nu de unul singur. Pentru EI, fructele, fiecare la măsura lui, „primaru’ „, „comunişti”, „patron”, „manelist”, „televiziune”, „şcoală”, „ţara noastră”, „internet”… nu sânt vorbe goale. Adică înseamnă ceva precis. Au nume frumoase, măcar…

Mai departe lălăind, nu, nu în ploaie… ci tot virtual, aici unde sântem doar noi şi ne auzim doar noi, şi unde nu ne vede nimenea…