V-am

prevenit!

păi!

Toată desfăşurarea de „forţe” pare a se fi consumat doar pentru a înghiţi, noi, un hap.

Poftă!..

Anunțuri

SYM-PATHIA

Răspunzând unui prieten: „… zilele ne sânt, oricum, numărate: să avem, dar, grijă să nu pierdem noi vreuna.” şi citind pe blogul altuia o idee pe care o tot mestec atunci când dau de discuţii pre-ocupate de „alegeri prezidenţiale 2009”, anume că „les jeux sont faits, m’damz e’m’sieurs; rien’va plus!” mai găsesc putere/timp pentru a-mi re-veni în fire. Mulţam Bunului Dumnezeu pentru îngăduinţa ne-măsurată şi caut să nu pierd ceea ce, mă încăpăţânez să cred, am primit într-o bună zi din restul vieţii:

Natura(l:)

Fără a mai ochi prin dicţionare, debitez ca pentru mine:

natural, adică de la natură, sau în duhul ei, în firea creată, firesc – aşadar, în(tru) ordinea cea dintotdeauna, fără a forţa în vreun fel.

Cu toate astea, naturaleţea pare mult în afara oricărei încercări de a judeca, poate şi pentru că demersul e străin de fire, de ordinea naturală.

Judecătorii alcătuiesc conjunctural o gaşcă mereu majoritară, ale cărei emanaţii trimit către un cod pe care nimeni nu pare a-l considera în alte împrejurări. Se impune astfel ordinea de drept, sau cea pe care o vrem noi, pentru că aşa (oare?!) vrem noi.

După care căutăm alte şi alte argumente în susţinerea acestei alte orânduieli, ne felicităm sau sancţionăm pentru noile îndreptăţiri ale slăbiciunii în a nu mai percepe naturalul.

Pentru că nu mai ţinem de ordinea naturală, cu voia noastră, nu mai pricepem firea de care ţinem fără să vrem. Rânduială

Li Wei

http://www.liweiart.com/index.htm

Fotografia este comunicare. Comunicarea presupune un mesaj care, la rându-i, este manifestare. Urmarea impulsului de a apăsa „trăgaciul”, am remarcat, mă frustrează în trăirea plenară a clipei… Prefer, aşadar, fotografiile altora.