23 August

TOVĂRĂȘIILE RELE

Nu vă lăsați înșelați: tovărășiile rele strică obiceiurile bune.

(I Corinteni XV: 33)

 Această spusă a Apostolului Pavel a fost repetată de atâtea ori, încât aproape că a devenit proverb și cei mai mulți i-au uitat obârșia. Această idee poate fi găsită și în Vechiul Testament, în pildele lui Solomon: Cel ce se însoțește cu înțelepții va ajunge înțelept, iar cel ce se întovărășește cu cei nebuni se va face rău. (Proverbe XIII: 20)

Nu putem alege întotdeauna societatea în care trăim. Uneori, viața ne leagă de anumiți oameni împotriva voinței noastre și, asemenea lui Lot, ne chinuim asistând la fapte nevrednice. Ce-i de făcut atunci când împrejurările îi fac pe tineri să ajungă într-o tovărășie nefastă? Ei trebuie să se ferească nu numai de desfrânare, ci și de superficialitate. Concepțiile și vederile societății sânt adeseori atât de false, încât tinerii, supunându-li-se fără să vrea și chiar fără să bage de seamă, își trădează treptat idealurile înalte, năzuințele nobile.

Răul încetează să-i mai revolte și nu mai prețuiesc atât de fierbinte Binele, ca înainte.

blog_3

Și cărțile proaste, atât de multe astăzi, pot fi considerate tovărășii rele. Ele nu fac decât să zugrăvească răul în cele mai atrăgătoare culori și deprinzând imaginația cu tot ce este urât, întinează prospețimea minții tinere.

Există încă o tovărășie rea care ne urmărește până și în singurătate: tovărășia gândurilor rele, prin care ne ispitește duhul răului așa cum l-a ispitit pe Hristos în pustie. Urăsc această voce lăuntrică, mă tem de ea şi nu pot să scap de ea, o alung de la mine din răsputeri însă ea revine mereu.

Dumnezeule! Tu, cel ce ai biruit pe satana, izbăvește-mă și pe mine de rău! Apără-mă cu Dragostea ta, întărește-mă cu Puterea ta, înfrânge și nimicește toată întinăciunea sufletului meu cu Biruința ta!

Anunțuri

Primenire

… vasăzică, sintetizând explicaţiile de toate felurile, schimbare în bine. Împrospătare sau în-locuire a ceva existent cu alt-ceva presupus sau dorit a fi „bun”, pe care nevoitorii creştini îl numesc „început bun„. Preocuparea pentru propriul bine pare ceva firesc, înscris în ordinea naturală, diferă doar percepţia fiecăruia asupra acelui bine. După cele observate recent, percepţia poate juca pe un domeniu foarte larg atunci când reperele  sânt vagi, iar construcţia în care vieţuim se destramă. Aşadar primenirea, poate însemna multe pentru fiecare, atunci când trăim în confuzie.

Pot primeni aerul din încăpere cu încă o ţigare, sau deschizând fereastra. (îmi) Pot primeni viaţa schimbând/perfecţionând viciul, sau impunând(u-mi) firescul. Avem libertate.

P. S.

Imaginea pe care am ales-o, primenind „hedăru'”, reproduce un desen al prietenului Vlad. Vor urma şi altele.