Marţi, foarte…

… devreme, am înţeles …deşi confuz, totuşi mă recunosc, deşi nu mai văd oglinda…

Îmi propusesem să rezolv repede cu „marţi”, nu se arăta nici o piedică, de-acum totul părea limpede, dar iacă, nu mai isprăvesc. Caut „marţi”, „mardi”, „tuesday”, „vtornik”, „martedi”, „dienstag”, …toată „marţea” răscând a o risipi.

Am aflat, cu ăst prilej, că dominanta cromatică pentru „marţi” e galben:

mirosul e de cafea,

muzica e „la rece„,

umblă ca pisica,

…filmul îl ştie, măcar după titlu, cam tăt natu’,

aşa că fac şi eu legătura:

Altfel despre:

…Adrian Enescu. Aşa am ajuns aici.

Bravând pe tărâmuri nesigure mie, dând tare cu părerea, căutând înţelesuri acolo unde nu aveam ce căuta, am întâlnit totuşi  pe Marian şi adiind (aşa îmi apare mie…) Raluca.

Darul lor de la Dumnezeu, Theodor, a trecut mai întâi prin mâinile unor oameni. Ei au neglijat, din fericire, atât cât s-au obişnuit.

Au luptat şi luptă. Acum, în trei.

Cu cine?!

Curv(eşt)e

…da, ştiu că dă eroare linku’, nu-i nimica!

Deja am rătăcit câteva idei tot căutând prin borcanu’ cu net, cu grijă să nu sparg te-miri-ce şi să ajung pe-nu-ştiu-unde. …şi aşa mă ajung cu greu! O idee: nu pricep consacrarea lui „curvă” în ograda femininelor, dincolo aflând doar „curvar”, cu sens restrâns abuziv… Nu mai pun la socoată acţiunea corectă politic de a evita referirea explicită la asemenea trimiteri.  Au dreptate, corecţii, imaginile au pondere, şi deci succes, mai mare, iar marcajele şi filtrele îşi dovedesc la greu eficienţa în atragerea curioşilor de toate vârstele şi sexele…

Asta da, libertate…

(va urma)

Curv(i)e:

…ar putea fi (şi) răspuns la cele tocmai citite, sau văzute, dar mai bine nu.

Să fie nu,  dar mai bine mă fac că da. Să n-am, dar să strig că numai eu am oferta asta. Las să se înţeleagă orice, pentru că tot n-am nimică a zice. Samăn confuzie, că poate pică ceva, oricum fac rating şi tot (eu) ies bine. Cred că nu prea-prea, da’ nici foarte-foarte… de fapt nu chiar! Îţi spun EU c-aşa-i!!!

Vezi?… ţ-am spus io?!

Deocamdată, atât! Revin cu noi aventuri & poze…

P. S.: mai multe şi aici:

www.thethinkingblog.com/2008/02/prostitution-…

Monstrucţii

deviantArt

În formă şi conţinut seamănă cu blocurile, nu toate, cu starea de fapt, nu dintotdeauna, cu dorinţele noastre, nu doar dintre cele ascunse. Ştiut este că porţile de intrare a lumii ‘cesteia către suflet sânt cele simţuri, zise trupeşti, numărate până la cinci şi declarate suficiente, în iconomia relaţiei pe orizontală… Nu pentru „Duminica Orbului” (Vaskresenie aslepa, pentru fani…), cea cu forţate trimiteri politice, ci pentru curiozitate, îmi trec pe maculator câteva avioane:

#1. Convenim (eu cu mine…) că toţi oamenii au simţul Văzului trupesc; ce văz eu, că până şi ăsta e împărţit… Să (mă) ‘esplic: Într-un fel „văd” de ale mele, altcumva „văd” ale celorlalţi; interese, dureri, haine, pasiuni, lipsuri, soţ/soţie, daruri, împliniri, locuinţă, neajunsuri, forme, copii, drum în viaţă, talent, impozite, coafură, casă, responsabilitate, …totul, chiar şi moartea, arată diferit de diferit :), şi nu pentru că au valori diferite în sine, ci pentru că aşa vrem noi să le vedem. Un alt exemplu: de la „…nu i-ar muri mulţi înainte!… numa’ Ceaşcă-i de vină!… etc.”, la: „era mai bine!… etc.”, sau, „mi-am mâncat viaţa cu el/ea!… etc.”, după: „nu (mai) pot trăi fără… etc.”

#2. …va urma?